Ştiri

Un nou pariu cu viața, un nou început.

Dl. Ioan Golban a găsit puterea și voința de a merge mai departe acum 3 ani când a hotărât că vârsta nu trebuie să fie un obstacol și că poate să înceapă dializa și să facă față tuturor provocărilor. Echipa medicală din centrul de dializă Fresenius din Timisoara (Nefromed) l-a susținut, i-a oferit cea mai bună îngrijire medicală și, la fel de important, a fost acolo pentru a-l susține, a-i reda încrederea, optimismul și umorul. Împreună au demonstrat că se poate! La mulți ani!

În ianuarie 2023 l-am aniversat pe dl. Golban Ioan, pacientul nostru care a împlinit 90 de ani! Un om înțelept, bucuros, glumeț, cu mintea ageră și spiritul tânăr. Cînd a început dializa, acum aproape 3 ani, era mai puțin încrezător, a fost o perioadă dificilă. Treptat, problemele medicale și-au găsit rezolvarea, starea generală s-a îmbunătățit, pacientul și-a redobândit încrederea, optimismul și simțul umorului. În ianuarie 2022, de ziua lui, am făcut un soi de “pariu” cu viața și ne-am propus să îl sărbătorim peste un an, la aniversarea de 90 de ani. Ceea ce s-a și întâmplat, spre bucuria noastră, a tuturor!

Care este “secretul” longevității dumneavoastră?

Mă minunez și mă întreb și eu cum de am ajuns la vârsta asta! Uneori mi se pare de necrezut, parcă am fost “uitat” aici în viață. Cred ca sunt mai mulți factori care m-au ajutat: mai  mult ca sigur am fost un norocos din punct de vedere genetic. Chiar dacă am avut o viață grea, am fost rezistent din punct de vedere fizic și psihic. Am simțit că pot să merg mai departe, să o iau de la capăt, să găsesc soluții, să îmi păstrez încrederea că va fi bine. După 80 de ani, când problemele de sănătate au devenit mai serioase, mi-am dat seama cât de important este să țin cont de recomandările medicilor și am decis prioritar să am grijă de mine. Au fost multe momente în care am simțit că trebuie să spun “da”, că într-un fel ține și de mine. Și am ales viața.

Ce v-a ajutat să faceți față momentelor dificile ale vieții?

Pe lângă “zestrea” genetică, a contat mult sprijinul familiei, mai târziu al copiilor. Mă consider un om norocos, am avut parte de relații bune și am fost înțelegător cu cei din jur. Am avut o viață activă, am încercat să trăiesc echilibrat, fără abuzuri, fără consum de alcool sau tutun. Și m-am condus dupa un principiu: “până să te ajute ceilalți, trebuie întâi să te ajuți tu.” Așa că am încercat să trăiesc cu grijă față de mine.

Acum 2 ani jumătate ați aflat că trebuie să faceți dializă. Cum a fost acel moment pentru dumneavoastră?

A fost foarte greu, mult necunoscut, multe informații, multe schimbări. Nu știam ce e dializa și nu întelegeam cum poți trăi dependent de un aparat. Mi-a fost teamă să nu ajung la pat, dependent de îngrijire, apoi am înțeles că dacă accept dializa, practic îmi ofer o șansă la viață. Așa că, într-un fel, a fost nevoie din nou să fac o alegere.  

Ce v-a ajutat în acești ani de tratament?

În primul rând medicii, care au facut tot ce a fost nevoie pentru viața mea și care au avut răbdare să îmi explice ce se întâmplă cu mine, care sunt pașii, ce e de făcut. Apoi familia, care mi-a fost alături și a făcut modificările necesare ca să îmi fie mai ușor. Și poate a contat și psihicul, mintea, cum am încercat să judec toate informațiile și apoi să am o atitudine potrivită față de tot ce mi se întâmpla. E important să iți stăpânești fricile, să te consulți cu cei implicați în îngrijirea ta, să nu crezi că știi tu mai bine decât specialiștii.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră Centrul de Dializă Fresenius din Timișoara (Nefromed)?

În mod sigur o șansă la viață. Sunt convins că dacă nu veneam aici, eu nu mai eram acum în viață. Fără implicarea medicilor și a întregului personal, ar fi imposibil. De acum, cât pot, eu nu mai  dau înapoi. Merg înainte, orice ar fi, pas cu pas, zi de zi.

Vă rugăm să adresați un mesaj colegilor de dializă. Ce ar trebui să facă, pentru a ajunge și ei la 90 de ani?

Să accepte boala, să țină cont de recomandările medicilor și să aibă încredere în aceste recomandări. Să aleaga viață, să respecte regulile și să iși dorească să traiască!

Exista o metafora pe care o folosiți în dialogurile noastre. Sunteți de acord să o împărtășiți celorlalți?

Viața seamană cu mersul pe sârmă – secretul este să îți păstrezi echilibrul, iar când te dezechilibrezi să prinzi mâna care ți se întinde! De cele mai multe ori există “ceva” sau “cineva” care să te susțină! Mulțumesc celor care mi-au redat echilibrul în acești ani!